Românii în legitimă apărare

     Atunci când cuțitul ajunge la os și durerea începe să devină insuportabilă, faci orice pentru ca să îndepărtezi pericolul și legea încadrează acțiunile tale în categoria "legitimă apărare". Dacă întâmplător, cuțitul este ținut de un agresor, iar tu, înspăimântat de moarte, îl ucizi cu forţa pe care ți o dă disperarea, nu poţi fi considerat vinovat de crimă, deoarece ai fost în situaţia de a-ţi apăra propria-ţi viaţă.

     Mersul economiei româneşti seamănă izbitor de bine cu înaintarea cuțitului de mai sus, lentă şi sigură, către osul poporului. Nu e nici o poezie în a te descurca aşa cum poţi, trăgând şi răbdând, uneori obligat să înşeli sau să furi doar pentru a supravieţui lăcomiei propriilor aleși. Dezamăgirea şi frustrarea, gustul amar de zi cu zi, imaginile sfidătoare ale marilor bogați ai țării, toate acestea sunt ingredientele unei vieți lipsită

de bucuria de-a trăi.

     Guvernul ne "pregătește" zilnic câte o bucurie sau mai multe, mascate, de obicei, în intenții generoase dar care se dovedesc a fi până la urmă doar amăgiri. Legi, strâmbe sau nu, ne sunt impuse, şi atunci când ni se par mai drepte, ni se servește un asterisc cu trimitere ca-n biblii, la origine, pe o treaptă mai jos, ca o înjurătură scăpată subtil printre dinți. Politicienii hoinari spun povești de adormit copiii agitați  care se încăpățânează să țină ochii deschiși ca să nu-i apuce somnul.

     Motivul învechit al crizei economice care nu se mai termină nu mai ţine de paravan. Banii mulți împrumutați pentru a servi unor varii cauze nobile trebuie plătiţi de popor. Pentru asta creştem accizele, TVA-urile, impozitele, inventăm taxe absurde. Grijulii cu afirmaţiile, precauţi în intenţii, nu ştiu de ce am mereu impresia că politicienii spun de fapt "Dar oare nu e prea mult ?" de fiecare dată când se referă la aşchia de os aruncată dulăului înfometat. Dar se vede de la o poştă că le convine brambureala de la o scenă la alta, isteria kilometrilor parcurşi târâş între cele câteva principii clasice care i-au înflăcărat pe vremuri predecesorii. A schimba această stare este aproape imposibil.
     E de neînţeles cum  se doreşte "recuperarea" sumelor de bani pentru plata datoriilor naţionale. Cea mai simplă cale era să se "ceară" de acolo de unde provine cel mai mare flux financiar: de la cei care au venituri uriaşe, de la cei ce-şi permit luxuri. De ce nu se dublează sau triplează impozitul pentru veniturile care depăşesc 1.500 lei lunar şi de ce nu creşte TVA-ul la produsele considerate de lux - autoturisme, vile, bijuterii etc. - până la 30-40%. Doar acolo este de unde !

     În schimb, iată că guvernul preferă să "stoarcă" de putere financiară pe toată lumea. Excepţiile stabilite sunt minime şi aceste măsuri stârnesc nemulţumiri în masă, aşa cum este firesc.