FMI-ul şi dilema TVA-ului la pâine

     Din ce în ce mai des se aud voci care se împotrivesc cu tărie pre-anunțatei şi prea-aşteptatei legi cu scăderea TVA-ului la pâine şi, implicit, urmată de alte scăderi, mai la toate produsele din alimentația de bază. În fapt, se aud vocile celor cărora nu le convine ca poporul să trăiască mai "uşor" sau mai "bine". În jungla multiplelor interese personale, încâlcită şi mai mult ca să nu li se poată descifra intenţiile reale, unii membri ai guvernului, actuali sau foşti, încearcă să influenţeze deciziile luate. Adăugăm şi un eventual interes de imagine, pentru că, nu-i aşa, nu toată lumea se simte bine atunci când cei din jur se simt bine, aşa cum suntem noi (nu cum ne simţim), şi acceptăm existenţa unora cărora le place să trăiască bine şi uşor printre oameni care trăiesc rău şi greu. Asta e mai mult un fel de moft, una dintre fiţele bogaţilor, pe care poporul cinstit nu dă doi bani găuriţi, dar care e foarte importantă pentru un personaj care a fost crescut, educat în acest spirit.

     Aşadar nici bine nu s-a anunţat intenţia, că s-au şi găsit boturi lătrătoare. Deocamdată nu-i nimic, dar motivele invocate şi-ar putea găsi adepţi negânditori, vorba ceea, "proşti, da' mulţi", care să-şi unească vocile şi să obţină astfel ceva.

     Vorbeam despre motive; unul dintre acestea este... obişnuinţa. Degeaba e clar că apariţia evaziunii fiscale s-a datorat numărului mare de taxe şi impozite şi a valorii lor exagerate, şi că nu va dispărea decât prin eradicarea cauzei (reducerea taxelor şi impozitelor atât ca număr, cât şi ca valoare), lătratul despre care vorbeam adineauri susţine că nu-i adevărat, evaziunea fiscală va continua în virtutea inerţiei. Păi da, în unele cazuri va continua, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm duşi de val, înseamnă mai degrabă că măsura nu va fi suficientă şi că vor fi nevoie, ca şi acum, de controale - în special la firmele mici - şi de sancţiuni dure aplicate celor care nu vor respecta legea. La numărul şi valorile mari de taxe şi impozite, să zicem că firmele aveau nevoie să facă puţină evaziune fiscală ca să supravieţuiască, dar degeaba îi controlăm şi le aplicăm sancţiuni, nu vom face decât să "ucidem" firmele care se descurcă mai greu. Şi, iată cum iese la suprafaţă interesul de-a elimina concurenţa, chiar dacă e neînsemnată.

     Ca mulţi alţii, sunt un mare consumator de pâine. La preţul actual al pâinii şi a franzelei nu-mi mai permit, dar înainte, consumam o franzelă de 700 de grame la o singură masă. Nu vă faceţi griji, nu pâinea e alimentul de care trebuie să ne ferim, nu îngraşă şi nu are alt efect negativ decât acela pe care-l are orice element care ne hrăneşte şi ne ţine în viaţă. Pot să mănânc orice altceva, fără pâine, multă pâine, nu mă satur, mi-e foame şi nu pot nici munci, nici gândi. Mă gândesc la campaniile duse prin occident împotriva pâinii, mă gândesc la porţiile nemţilor, austriecilor, ale englezilor, ale americanilor. Dacă aş mânca atât cât mănâncă ei, aş simţi veşnic un gol imens în stomac.
     Mai mult decât atât, ultima oră ne aduce ştirea că toţi comercianţii de produse de panificaţie vor fi obligaţi să servească pâinea cu mănuşi, şi că trebuie neapărat să utilizeze case de marcat. Ce legătură poate avea o astfel de măsură cu reducerea TVA-ului, nu pot înţelege. Adică până acum, cu TVA-ul de 24%, nu era nimerit să se închidă unităţile care nu aveau case de marcat, şi nu era important că vânzătorul ne servea pâinea cu mâna goală, în schimb la un TVA de 9% e musai să se aplice legea în litera ei ? Puţin probabil. Mie mi se pare a fi un joc economic de subminare a industriei de panificaţie româneşti, poate este mâna cuiva important care are de câştigat dacă vom importa chiar şi pâinea cea de toate zilele. Şi mai mult ca sigur că este aşa.
     Cu toate că epoca sclaviei a apus demult, politicienii români n-au aflat. Ei cer părerea FMI-ului în tot ce fac. Ca şi cu scăderea TVA-ului la pâine. Şi FMI-ul se arată a fi nesimţitor la nevoile poporului nostru, aşa că, biciuim poporul, la indicaţiile FMI-ului. Ar fi timpul să pună piciorul în prag, şi să mai tempereze atitudinea jignitoare a FMI-ului, să-i domolească ambiţiile de expert în problemele românilor. Un fel de "dacă-ţi place, bine, dacă nu, valea !".