Cafeluţă dis-de-dimineaţă
Blog personal de ştiri comentate
Jocurile de noroc – distracţie sau meserie ?
Odată cu sfârşitul de an a venit şi bomba-surpriză pentru
români. Cică statul renunţă să mai impoziteze veniturile provenite din jocuri
de noroc. În schimb continuă să-i jecmănească pe truditorii cu sudoarea
trupului, cei care CONSTRUIESC, cei
care pun mâna şi fac ceva, se fac utili în angrenajul economiei. Impozitarea
muncii grele şi favorizarea câştigurilor din jocuri de noroc nu face altceva
decât să încurajeze practicarea acestora în rândul tineretului, să creeze mitul
banilor mulţi şi uşor câştigaţi.
Jocurile cu cărţi, în cazinouri, jocurile cu zaruri sau
cele electronice, „păcănelele”, ba chiar şi celebra „alba-neagra”, atât de mult
blamată de oamenii legii, care ar putea intra în legalitate de vreme ce nu mai
este supusă impozitării ! Toate aceste jocuri sunt generatoare de venituri mari
bazate pe exploatarea unui viciu uman, aşa cum este, de pildă şi fumatul sau
alcoolismul. Deci cartoforii, care nu sunt decât o formă de întruchipare a
slăbiciunii omeneşti de-a juca mereu, vor fi scutiţi de la impozit. Pe lângă că
hotărârea aceasta favorizează viciul, ar trebui să ceară această favoare şi
fumătorii şi alcoolicii care, şi ei, sunt tot forme de manifestare a viciilor
umane, prin urmare ar trebui scutiţi şi ei de la plata taxelor, accizelor şi a
impozitelor.
Ca să nu ne oprim aici, în urma acestei decizii părtinitoare, ar trebui desfiinţat şi monopolul de stat asupra produselor din tutun, ca să fim corecţi faţă de toţi. Unde mai pui că fumătorii, o bună parte dintre ei, lucrează şi sunt utili societăţii noastre. Unde mai pui că alcoolicii – atât beţivii cât şi consumatorii ocazionali de alcool – îşi cheltuiesc pe aceste vicii banii câştigaţi muncind, majoritatea în construcţii, fără ca să-şi mai recupereze vreodată această investiţie în propriul lor confort; judecând corect, statul român, după ce că-i taxează suplimentar, îi nedreptăţeşte faţă de „pianişti”, ruletişti şi pokerişti.
Ca să nu ne oprim aici, în urma acestei decizii părtinitoare, ar trebui desfiinţat şi monopolul de stat asupra produselor din tutun, ca să fim corecţi faţă de toţi. Unde mai pui că fumătorii, o bună parte dintre ei, lucrează şi sunt utili societăţii noastre. Unde mai pui că alcoolicii – atât beţivii cât şi consumatorii ocazionali de alcool – îşi cheltuiesc pe aceste vicii banii câştigaţi muncind, majoritatea în construcţii, fără ca să-şi mai recupereze vreodată această investiţie în propriul lor confort; judecând corect, statul român, după ce că-i taxează suplimentar, îi nedreptăţeşte faţă de „pianişti”, ruletişti şi pokerişti.
Campaniile care se duc în ultima vreme la nivel global,
în lume, împotriva viciilor şi, în special, împotriva fumătorilor prin interzicerea
fumatului în spaţii publice închise, în mijloacele de transport în comun, prin
tipărirea obligatorie pe pachetele de ţigări a unor mesaje descurajatoare, prin
accizarea suplimentară a ţigărilor la comercializare, toate acestea sunt
sortite eşecului, neavând sorţi reali de izbândă. Calculele financiare se
dovedesc a nu se potrivi cu ceea ce încasează practic statul din impozite, şi
asta ne face să ne întrebăm dacă nu cumva avem de-a face cu date iniţiale false
introduse în balanţa de plăţi, dacă nu cumva proprietarii aparatelor de jocuri
electronice de noroc, ai cazinourilor, loteriei române sau mai ştiu eu ce alte
jocuri de noroc mai există legal pe teritoriul României, înşală cu regularitate
statul plasând profiturile în domenii cu impozitare normală; mai trebuie
precizat şi faptul că încă nu există un cadru legal pentru jucătorii de jocuri
de noroc din mediul virtual, ceea ce elimină din start o sursă importantă de
venituri ale statului sub forma impozitării atât a proprietarilor de site-uri
specializate, cât şi a câştigătorilor la aceste jocuri. Şi atunci cum să aplici
şi să respecţi ceea ce nu există încă, cum să câştigi tu, ca stat, dacă nu
ţi-ai creat cadrul legal pentru a câştiga ?
Un lucru rămâne clar: în lipsa legilor creează nedreptăţi
pe care le plăteşte consumatorul, cumpărătorul şi abia într-o măsură infimă,
comerciantul care îşi stabileşte preţurile în funcţie de taxele ce le datorează
statului, preţuri plătite, până la urmă, tot de cumpărător. Şi e clar că nu-i
corect, că nu e din vina noastră, a poporului, ci din vina celor pe care i-am
ales să se ocupe de asta. La noi nu plăteşte cine greşeşte, la noi singurul
plătitor este poporul, indiferent de cel ce nu-şi face datoria sau şi-o face
abuzând de funcţia sa sau, pur şi simplu, greşind pentru că nu are pregătirea
necesară şi a fost angajat prin nepotism. În toate aceste cazuri, plăteşte…
poporul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu