CUM AJUTĂ GOOGLE TURISMUL ORĂŞTIAN

   De când s-a inventat vorba – ştiţi dumneavoastră, vorba, cuvântul, în sfârşit, acel mijloc de comunicare între oameni, dintre oameni şi animale şi, mai rar, dintre oameni şi lucruri (sic!) – nu prea mai avem şansa să ne rătăcim. Dacă eşti într-un oraş în care n-ai mai fost niciodată şi nu cunoşti pe nimeni care să-ţi poată servi drept ghid – social, comercial sau turistic – întrebi în stânga, întrebi în dreapta şi, înainte de-a apuca să se însereze, te-ai şi pomenit ajuns acolo unde ai dorit să ajungi. Între noi fie vorba (tot aia!), treaba asta cu întrebatul poate fi şi riscantă, aşa cum am păţit eu cu Casa Studenţilor din Timişoara (după trei ore de învârtit în jurul ei, că oamenii îmi spuneau mereu „După colţ!”, am nimerit-o), rişti să dai peste şugubeţi care să râdă de neştiinţa ta, da’ procentajul de noroc e destul de mic.

   Oricum, acum vreo câteva săptămâni, din faţa casei mele a „căzut” indicatorul care arăta constant pe unde trebuie mers spre Costeşti; după urmele de pe bordură şi asfaltul din imediata vecinătate a indicatorului am descifrat că a fost agăţat de o maşină.
Plăcuţa indicativă a zăcut câteva zile pe trotuar, apoi a dispărut şi ea – ori culeasă de vreun amator de fier, ori a fost recuperată de oamenii primăriei – iar în locul ei n-a mai apărut nimic. Mă rog, nu-i treaba mea, poate-o fi fost pusă acolo abuziv, şi abia acum s-a revenit la normal. Ce ştiu sigur, e că de atunci încoace în faţa casei mele mereu opresc amatorii de Costeşti şi întreabă pe unde vine drumul spre atracţia noastră turistică, atracţia cu care ar trebui să ne mândrim, nu să aşteptăm luni de zile până să înlocuim un indicator – şi acela – rutier!

   Accident sau nu – nu mai contează. Cineva făcea o observaţie îndreptăţită pe Facebook despre greşelile care apar pe hărţile Orăştiei de la Google. Sunt acolo câteva străzi prost configurate, ceea ce înseamnă că de treaba asta s-a ocupat cineva căruia nu-i prea pasă de Orăştie. Nu mai vorbesc despre lucrul prost făcut care, în cazul acesta mai bine n-ar mai fi fost făcut. La această observaţie, altcineva, în grabă, a adăugat un comentariu ironic, ceva de genul: „vai vai vai, nu mai pot sa ma deplasez in Orastie din cauza Google! E un oras mare in care te pierzi...”!

   Accident sau incident… sau rea-voinţă, nici în cazul Google, nu contează, orăştienii îşi vor găsi întotdeauna drumul către casă, turiştii sunt cei ce pierd. Că se fac greşeli, că există erori, înţeleg, „errare humanum est”. Dar atunci când sesizezi o greşeală, să o tratezi cu indiferenţă, să o laşi acolo, să „facă pui”, fără să-ţi pese, asta deja e impardonabil! Ba, mai mult, să-i ironizezi pe cei cărora le pasă, acesta este chiar un gest condamnabil!

   Cum o putea oare Orăştia să dezvolte turismul în zonă dacă virtual, hărţile Google sunt eronate şi dacă fizic, indicatoarele dispar fără să fie înlocuite, în secolul XXI, nu prea înţeleg. Practic se anulează orice efort depus de oamenii sufletişti – aceia puţini care mai populează oraşul – într-o consecventă bătaie de joc şi cu o răutate greu digerabilă. Mă uit la alte oraşe, care implementează programe costisitoare de atragere a turiştilor, de promovare turistică, de amenajare a atracţiilor pentru vizitatori. La noi, în Orăştie, dimpotrivă. Răuvoitorii distrug iniţiativele ca într-un război al unor interese ascunse. Păcat, căci din războaie nimeni nu câştigă nimic bun.