REFLECŢII DESPRE MAIALUL ORĂŞTIAN - 2015

Programul serbării "câmpeneşti" Maialul orăştian din 23-24 mai 2015

Conform definiţiilor indexate în dicţionarele existente ale limbii române, indiferent de autori, tip sau anul apariţiei, MAIALUL, cu pluralul maiale, s. n. (Reg.), este o serbare sau petrecere câmpenească în cinstea primăverii, organizată (de școlari) în luna mai. [Pr.: ma-ial] – După germ. Majalis. Majoritatea orăştienilor ştiu că această manifestare este tradiţională în Orăştie, având o vechime probabilă de câteva sute de ani. Îmi amintesc maialele de la Poieniţa, cele dinainte de ’89, şi trebuie să recunosc că acum, oricât de mult s-ar strădui organizatorii să coloreze evenimentul cu elemente moderne de joacă şi idei în plus faţă de maialele petrecute atunci – spectacole, concursuri, parade populare, demonstraţii etc – parcă „atunci” Maialul orăştian avea un alt gust, era o altă atmosferă, respiram altfel, trăiam alte emoţii, pe scurt, era altceva.

Anii trecuţi serbarea a fost mutată ba în Parcul Tineretului, ba în centrul municipiului, ba a fost combinată cu Zilele Municipiului Orăştie, fără a se gândi nimeni că tradiţiile valoroase sunt acelea care străbat timpul neschimbate, pure şi nemuritoare. Ceea ce s-a întâmplat la noi nu este o adaptare la prezent, ci o operaţie condamnabilă de-a deturna sensul iniţial, de-a păta fondul rural, ţărănesc al maialului cu kitsch-urile fade ale unui modernism ce nu aparţine nicidecum tradiţiei.

De asemenea, acum maialul e puternic amprentat de tentaţiile comerciale care, şi ele, la rândul lor, nu fac altceva decât să aşeze nişte limite emoţiilor ce ar trebui trăite de participanţi la o astfel de tradiţie. Plăcerile specifice – micii şi micile suveniruri, berea – oferite acum pe la tarabele îngrămădite de jur împrejurul Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din centrul istoric al Orăştiei, între ansamblurile de joacă montate îngrămădit în acest spaţiu neîncăpător, trădează implicarea unor interese materiale care n-ar avea ce căuta la organizatorii unui eveniment ce evocă primăvara, cu sentimentele şi trăirile emotive aferente miracolului revenirii la viaţă.

O altă neconcordanţă este introducerea istoriei într-o sărbătoare a naturii şi a primăverii. Rezultatul ar trebui să conducă, evident la înlocuirea denumirii de „maial” cu o alta care să semnifice cu adevărat activităţile cuprinse în programul serbării. Căci, iată că maialul de acum nu mai este nici petrecere câmpenească – pentru că a fost mutată din câmp în centrul oraşului – şi nici dedicată primăverii – fiindcă programul e plin de lupte de gladiatori, lupte între daci şi romani, de ateliere de tras cu arcul şi de şoimărit, de „ghidaj istoric pentru grupuri” (ce fel de grupuri?). Şi atunci de ce să-i mai spunem „maial”? Poate ca să arătăm ce intenţii de păstrare a tradiţiilor avem noi în contextul în care am deturnat aproape toate semnificaţiile pe care termenul folosit le-a avut la propriu în trecut! Singura tradiţie păstrată e faptul că maialul are loc în luna mai, mai-al – „al lunii mai”.

Mai potrivită ar fi fost, cred eu, ideea unor spectacole cu tematică muzicală şi coregrafică dedicată primăverii căci, la urma urmelor, acesta e motivul pentru care există maialul! Nu suntem nici mai culţi, nici mai inteligenţi dacă amestecăm noţiunile şi scoatem la lumină un fel de amalgam care, în loc să ne edifice, ne încurcă mai rău, şi mai ales îi încurcă pe tinerii care abia acum îşi formează bagajul de cunoştinţe ce va fi temelia judecăţii lor viitoare…

Maialul nu se organizează numai la Orăştie; la Mediaş Maialul a avut loc de 1 Mai, iar în 16 şi 17 mai, bistriţenii vor participa la „Maialul bistriţean maghiar” şi poate şi pe alte plaiuri româneşti, dar toate se petrec în sânul naturii (nu al oraşului).

Câteva imagini ale maialelor organizate în alte părţi: