Google+ Cafeluţă dis-de-dimineaţă: „Oamenii de ştiinţă” din puşcării

joi, 4 februarie 2016

„Oamenii de ştiinţă” din puşcării

Locația: Romania
   Minunile nu întârzie să ne… minuneze. Grija deosebită pe care guvernanții o acordă pușcăriașilor face parte integrantă din această categorie prin ceea ce gândesc şi fac acolo, în forul cel mai înalt al ţării. Asta, bineînţeles, atunci când nu se odihnesc trăgând câte un puișor de somn în timpul dezbaterilor cărora funcţia cu care au fost investiţi de alegătorii lor îi obligă (cel puţin moral) să le acorde o atenție deosebită, sau atunci când îşi clătesc ochii – atât de obosiți – privind pe furiș (ca nişte elevi care copiază la lucrarea de control) – pe ecranele laptop-urilor performante cu care au fost dotaţi de stat, la clipuri, filmulețe sau chiar filme cu caracter pornografic.

   Bunăoară, suntem noi informați că, printre preocupările de bază care umplu timpul aleșilor noştri la şedinţele de guvern, la loc de cinste stă problema pușcăriașilor.
Agenția de ştiri Mediafax a anunţat ieri că se caută în continuare soluţii pentru a le permite pușcăriașilor să scrie lucrări științifice în timp ce îşi execută pedepsele, în scopul cert de-a le reduce. Deocamdată, ni se spune, acea lege injustă a fost suspendată, iar acest lucru s-a întâmplat, bănuim noi, în urma scandalurilor cu profesorii puşcăriabili care le-au certificat „oamenilor de știință” din penitenciare lucrările pe care le-au scris la foc automat, într-un timp record.
   De râsul lumii – nu a lumii internaţionale, ci a lumii noastre, a lumii cinstite – care ştie că, pentru a scrie o carte ştiinţifică, autorul trebuie să fie… om de ştiinţă (!) şi că, pe lângă asta, trebuie să aibă în spate ani întregi de cercetări şi studii. Ceea ce, evident, nu se întâmplă în cazul acelor oameni politici cărora li s-au redus pedepsele pe baza cărţilor scrise în timp record, în puşcării. De necrezut, mai ales că, în urma unui calcul simplu şi la îndemâna oricui, doar pentru a dactilografia numărul de pagini al lucrării (ştiind exact ce trebuie să scrii acolo) era nevoie de mai multe zile decât au avut ei nevoie pentru a le preda persoanelor cu abilităţi oficiale spre autentificarea şi trimiterea lor către edituri. Nu tu cercetări, nu tu studii (a se citi „carte”), ci de-a dreptul „oameni de ştiinţă”!
   Şi totuşi, parlamentarii nu se lasă! Probabil îşi pregătesc din timp detenţia, conştienţii fiind fiecare din ei că în orice moment ar putea fi prinşi cu matrapazlâcuri, prinşi şi condamnaţi, astfel încât să-şi mai îndulcească pedepsele care ar trebui să le bage minţile în cap. Prin grija deosebită pe care-o manifestă înţelegem, fireşte, nerăbdarea cu care vor să-i vadă, înapoi, printre ei, pe cei care-au fost deja condamnaţi. Normalitatea s-ar putea aplica aici interzicându-le acestora, cel puţin pentru vreo treizeci de ani, dreptul de-a mai face parte dintr-o instituţie publică, indiferent în ce domeniu, dreptul de-a mai deţine funcţii publice sau private, cu alte cuvinte, să se îngrijească să ne protejeze de tendinţele celor ce iasă din puşcărie de-a ne mai fura.

Departe de ei aceste gânduri! Grijă – da, dar pentru ei, nu pentru noi, nu pentru popor!